-fragment-
[”..................................................................”]
Atunci și-a mai turnat în pahar puțin gin, și-a aprins o țigară de foi și s-a țintuit deznădăjduit în fotoliu. Tutunul sever, fâșii aspre învelind un miez misterios, îi furnica degetele. Micul pendul vâjîia în căsuța lui de sticlă învechită. Două ceasuri trecute peste miezonoptică, viscolul se domolea pe suprafața întunecată a geamurilor.
Nu mai așteptă mult. Deschise larg ferestrele lăsând aerul tare să-l cutremure, să-l strâmteze. Învăluri eșarfa împrejurul gâtului și mai sorbi câteva picături din paharul fumuriu. Apucă bastonul cu cap argintat și se puse în calea nopții, așteptând să-i treacă timpul.
În câteva ore, cu ochii deschiși, văzu răsăritul desfăcându-se. Pe măsură ce soarele se ridica, noaptea se lăsa într-un noian de amintiri și bătrânul se cobora și el cu ele într-o căldură lichidă, aproape vâscoasă, a cărei densitate îi acoperea gândurile, bătăile inimii, pielea de sub hainele elegante. Sângele opac devenise o miere fierbinte care-i destupa fiecare por, lent. Ziua înflorea sub domnia unui frig nemitarnic. Călătoria se sfârșise.
Trecătorii cu capetele în pământ se grăbeau spre viețile lor lăsate-n paragină cu o seară-n urmă. Un copil strigă: ”domnul profesor!” și mama lui se uită la etajul casei ruginii.
Ușa era deschisă. Ușa era mereu deschisă. Îl luară din fereastră. Era complet înghețat, cu totul țeapăn, ca și cum ar fi fost o statuie. Era.
..
