-fragment-
Din păcate nu știu când m-am născut, n-am fost de față. Am apărut mai târziu, alergat de niște câini. Am dat buzna în mine însumi, am băut repede niște apă și am fugit mai departe. Acum sunt departe, într-un loc străin, nu cunosc pe nimeni și nu înțeleg în ce limbă vorbesc ceilalți.
[”........................................................................”]
Lecția de anatomie spirituală începuse deja. Am intrat ușor în amfiteatru și am încercat să nu deranjez pe nimeni dar profesorul m-a văzut. ”Domnule M., ați întârziat la prelegerea despre dumneavoastră. Chiar nepermis de târziu ați venit. Nu vă întreb despre ce anume v-a putut reține departe de acest interesant curs, nu-i treaba mea asta. Dar trebuie să vă invit să recapitulați tot ce am spus până acum în expunere. Regulamentul o cere”. Așa e, regulamentul o cere, are dreptate vechitura asta. ”Firește că am dreptate, domnule M., și.. ..nu sunt chiar așa de bătrân pe cât ați crede..”. Dumnezeule mare! Am înlemnit când am realizat că mi-a citit gândurile. De-atâta spaimă nu mai puteam gândi nimic. Pur și simplu mintea mea se golise. Instantaneu.
Și așa a rămas de atunci.
[”.......................................................................”]
Fiecare gând face un drum ascendent, spiralat, cules atent dintre firișoarele de praf, filtrat prin perdele de lumină până în înălțimile translucide unde Zeul doarme dus și mă visează. Apoi se înscrie minuțios într-o fâșie descendentă, răsucită, luând trup de cuvânt cețos, șopotind imitația unui mic iaz care fierbe ușor. Și iarăși.. ..gândul se întoarce primenit spre sine, curbat până la refuz, rotunjit mereu ca o linie ce și-ar dori să fie cerc.
..
0 calmante:
Enregistrer un commentaire