-fragment-
......apoi îmi spuse:
dacă trăiești într-o casă a cărei temelie e atât de adânc săpată încât să nu-ți poată fi frică de va cădea cerul pe acoperișul ei, tot va trebui să te pregătești în fiecare noapte cu gândul morții, pentru că fiecare zvâcnire debilă a inimii pământului se va resimți ca un infarct prin toți pereții.
E o adevărată artă construcția unei case. Și nu mă refer la arhitectură ori la ingineria așezării unui etaj peste celălalt ci la găsirea celui mai liniștit dintre pământuri, pământ în care să scobești loc de întemeiere. Problema este că asemenea pământ nu e de găsit așa de lesne deși e peste tot. Uite, chiar și aici.. ..zise, împingând concentrat câțiva bulgări de humă cu vârful pantofului. Dintr-o dată m-am simțit în mijlocul unei inadecvări. Nu știam ce-i cu mine acolo, în mijlocul unui câmp pustiu, alături de domnul Boerth care-mi perora verzi și uscate despre formulele de excavare ale unei fundații.
”Eu vreau doar să ridic o casă, domnule Boerth, nu să fac metafizică aici, printre ciori și ciulini uscați. E frig, bate vântul mai tare decât mă așteptam. Hai să mergem la mașină..”
Pericles Boerth m-a privit cu un aer descumpănit: nu e prea târziu pentru amânarea acestei construcții inutile, domnule M., puteți locui în continuare pe străzi și prin cafenele, așa cum vă cunosc, veți săpa prea adânc pentru temelia casei și e foarte posibil să dați peste rădăcina pământului.......
..
0 calmante:
Enregistrer un commentaire