-fragment-
[”.........................................................................”]
Pornisem de la ideea ciudată că nu orice rătăcitor e rătăcit, cumva ca un pandant la obiecția lui Guido că nu toți călătorii se află pe un drum. Sincer îți mărturisesc acum că nu am înțeles de prima dată nici ce voia Hector să zică și nici ce dorea Guido să demonstreze. Mi-a fost însă de ajuns să-i observ în timp ce vorbeau. De-ai ști, Fillippo.. ..E un spectacol. Fiecare dintre ei se uită unul în chipul celuilalt ca într-o oglindă. Culmea e că nu se poate vedea pe sine nici unul, nici celălalt. Dar asta nu-i important sau, în fine, nu-i mai important decât faptul că orbirea asta are o singură cauză: ochii lor sunt deschiși prea mult.
Îmi dau seama că pare nefiresc ce spun dar e foarte adevărat. Dacă Hector ar accepta să-și închidă ochii, l-ar vedea pe Guido în toate locurile în care tace. Iar dacă Guido ar concede să-și refuze privirii ființa lui Hector, l-ar putea distinge mai limpede pe acesta prin încîlceala argumentelor. Însă trufia va lăsa întotdeauna deschise ocaziile pentru ca fiecare dintre noi să creadă că vede mai bine. Mereu mai bine decât celălalt, decât alții, decât toți.
[”..............................................................................”]
..
0 calmante:
Enregistrer un commentaire