-fragment-
II-1
Da, un simplu fragment..Niciodată nu promite ceva întreg. Poți să-l asculți o zi, de dimineața până seara, vorbind pe larg despre cât de înguste sunt căile Zeului și la sfârșit să rămâi cu impresia clară că nu ți s-a lămurit nimic. Dar știi că pentru el nimicul are o nemaipomenită istorie așa că ai răbdare și speri și te rogi chiar pentru o anume ajungere la capăt. Care nu se va întâmpla nicicând.
E ca și cum ar arunca mereu ancore în tine, ca și cum ți-ar sonda adâncurile, deși e foarte conștient de inutilitatea gestului. Pentru că tu nu ai adâncuri de niciun fel. Tot ce e în tine e la suprafața ta, nu ascunzi nimic, nu ești construit în jurul niciunui secret. Iar ancorele lui cad greu, cu un zgomot puternic și grav. Îți ciulești urechile încordat și nu poți auzi decât un ecou haotic în care curg, unele peste altele, toate tonurile vocii lui.
[”.........................................................................”]
..
0 calmante:
Enregistrer un commentaire