fantasmagoria 30: panteonirism

.
-fragment-

[”.....................................................................”]

 - Să-ți povestesc, dragă Theo, despre domnișoara Cleopatra și despre salturile ei dintr-un panteon într-altul, într-o totală halucinație erotică în care a trăit ani îndelungați.....

......Domnișoara Cleopatra era o creștină ortodoxă calcedoniană de stil vechi. Închinăciunile ei erau largi, ocupau toate orizonturile vizibile. Când făcea metanii, erau unice. Ducea mâna corect, până la pământ, îndoindu-se din șolduri nouăzeci de grade fără greșeală. Rugăciunile de seară durau trei ore și jumătate iar cele de dimineață aproape două. Între ele intercala pios cele șapte laude cu câte treizecișitrei de închinări pentru fiecare sfânt din sinaxar.

Nu mai avea timp de nimic. Nu lucra nicăieri din pricina ispitelor ce puteau să apară și nu mânca decât după apusul soarelui, ținând regula ajunării părinților pustiului. Ducea războiul nevăzut cu o fervoare nemaiîntâlnită și idealul ei era să sihăstrească anonim în creierii munților.

Odată, pe drumul unui pelerinaj, a descoperit că ademenirile trupului ei erau de fapt mai puternice decât menirile scrise în Ceaslov și Psaltire. S-a îndrăgostit fără voie, fără leac, fără scăpare de un tânăr monah cu care a și fugit mai apoi într-un oraș mic și pierdut în câmpie. Nu-i cunoștea nimeni, nimeni nu le știa taina, nimeni nu le putea judeca poticnirea. Dar tânărul, măcinat de remușcările renunțării la renunțare, a părăsit-o acolo, în orășelul prăfuit.

[”........................................................................”]

Domnișoara Cleopatra nu s-a mai putut întoarce la Dumnezeul în care se amăgise că se încrede. O mătușă din Suedia i-a dăruit o deplasare la Sundsvall și consolările ce-i lipseau. La Sundsvall, Cleopatra a descoperit Zeii. 

Zeii pe care-i aștepta de ani și ani. Zeii față de care rătăcise, împuținată de neștiință. Ritualurile ei erau impresionante. Lecturile din vechile saga, intonările în limba veche a vikingilor, jocul sacru cu runele - acestea erau lucrurile la care nu o putea întrece niciun odinist. Thor îi dădea forță, Freyr o ocrotea, Odin însuși i-a apărut într-o viziune, plin de majestate.

Într-o zi, în vremea unui ritual Seidr, un preot tânăr i-a zâmbit cu înțeles.

[”........................................................................”]

Într-un final, a pus toți zeii într-o grămadă și le-a dat foc. În timp ce focul ardea.....

 

..