fantasmagoria 29: cheia tuturor ușilor

.
-fragment-

[”.............................................................”]

- Dă-mi voie să-ți argumentez, continuă Wilkins entuziasmat.

Dacă presupui că fiecare ușă se deschide ori ca să intri într-un loc ori ca să ieși de undeva, atunci nu faci altceva decât să persiști într-o eroare veche de când lumea. Premisa că ai putea să intri e la fel de falsă ca și cea prin care crezi că ieși. Nu există intrare sau ieșire. Lucrurile sunt mai simple de atât: orice ușă se deschide doar pentru a se închide și asta nu te implică în realitate cu nimic.

Îmi era deja teamă că realitatea de care-mi vorbea Wilkins era foarte departe de realitatea în care trăiam eu dar l-am lăsat să continue cu speranța că va ajunge într-un punct în care se va contrazice singur, cum o făcea de atâtea ori.

- Ușile au o viață a lor, o lume a lor. Ele funcționează numai pentru că universul lor e autonom. Și nu vreau să te exasperez cu chestii logice, M., pentru că știu că nici tu nu pui mare preț pe silogisme. Însă trebuie să mă crezi măcar în privința unui singur lucru: toate ușile au nevoie de o unică cheie. Și această cheie se află chiar aici, în buzunarul meu.

M-am uitat atent la mâna lui care strângea nervoasă buzunarul stâng al sacoului. Părea să ascundă acolo ceva mai mult decât o simplă cheie sau era, în orice caz, o cheie foarte mare. A băgat mâna în buzunar și a scos un revolver. Am amuțit. Nu știam, nu bănuiam ce avea să facă.

A dus arma la tâmplă și a tras.

[”.......................................................................”]

 

..