-fragment-
Se desfăcea o stradă, în spatele caselor vechi, pe care nu mersesem niciodată deși locuiam în cartier de 86 de ani. Abia ieri m-am trezit pășind pe trotuarele ei, complet absorbit de gânduri, neatent la drum. Am ridicat ochii și am tras adânc aer în piept. Mi s-a părut ușor nefirească tăcerea aceea. Am ascultat cu atenție adierea calmă din frunzișuri. Eram atât de concentrat încât m-am trezit cu mare greutate din hipnoza în care mă afundasem fără voia mea.
Am vrut să mă întorc acasă dar corpul, complet amorțit nu mă mai ajuta deloc.
[”...................................................................”]
Ploaia măruntă și rece îmi lipea hainele de piele, m-am gândit că o să răcesc teribil. Spre disperarea mea, gândul acesta mi-a trecut prin minte cu totul lipsit de viteză. Aș fi vrut să înțeleg ce mi se întâmplă dar îmi era cu totul imposibil să mai articulez mental vreo expresie. Am închis ochii, căutând să mă concentrez cumva.
[”..................................................................”]
Au trecut nenumărate apusuri și răsărituri, alte ploi, toamne, ierni, ani îndelungați. Soarele își micșora puterea, Luna devenea mai mare, tot mai mare.
Într-un final, s-a apropiat atât de mult încât m-am lovit de ea și
abia atunci m-am putut mișca iarăși.
[”.................................................................”]
..
0 calmante:
Enregistrer un commentaire