Da. E sâmbătă, zi frumoasă. M-am gândit că ar fi relaxant să vă arăt câteva picturi (acrilic pe sticlă, o tehnică dificilă) făcute de copiii cu care lucrez la FCV. Am ales doar 4, dimensiunile sunt mici-mici (10x10 cm) iar eu le-am dat niște pensule enorme - de aceea par nemaipomenit de stângace + faptul că vorbeam ca o moară stricată pe deasupra lor.
”Ce avem aici, Lera?”
”Aici sus? Doi prieteni care zboară după ce au mâncat flori pe furiș.”
”Și ce flori au mâncat?”
”Trandafiri.” Zâmbet larg.
”Așaa..bun,bun.”
Apoi trecem la analiza specialei creații a Biancăi (10 ani).
”De ce casa îngerașului e galbenă?”
”Pentru că-i făcută din raze de soare”
”Și ce are el prin casă?”
”De toate. Covoare, mobilă...”
”Cărți are? Ce cărți citește?”
”Ăăăă...am uitat. ...Basme!”
Următoarea piesă aparține Sofiei (5 ani).
”Foarte....abstract, Sofia”
”?!” Se uită cu ochi mari.
”Cum să-ți zic...ăăă...pe cine ai pictat?”
”Pe trei îngeri.”
”Și ce fac ei?”
”Comentează.”
Ultima (au fost 12 în total) este făcută de chiar mâna Nicolei (6 ani).
”Ce ochi mari are casa asta.”
Râde. ”E nervoasă!”
”E nervoasă casa? Dar de ce?”
”Stă sub un copac și copacul dă cu frunze în ea și casa nu vrea și copacul e mai mare decât ea.”
”Am înțeleeees... Să-i faci să se împace.”
Nu se lasă ușor convinsă. ”Biine... mmm.”
Ar mai fi. Altă dată. Până atunci o să vă mai plictisesc cu textulețele mele.
Să fim cuminți!
..
